miercuri, 21 martie 2012

EROISMUL FEMININ IN PIESELE DE TEATRU

Eroină, protagonistă, personaj feminin… Sunt trei sinonime mai mult sau mai puţin parţiale, dar pentru eroismul la feminin sunt aproape deloc acoperitoare. Eroul standard a existat cândva, la vechii greci şi la romani. Ceva mai târziu a apărut şi conceptul de femeie-erou.

Erau timpuri în care viaţa nu putea fi concepută în afara eroismului. Nu pentru că fiecare fiinţă umană ar fi fost un erou, ci pentru că se trăia în cultul de aur al eroismului.

„Femeia forte” există, însă, şi persistă încă de la Medeea şi chiar de mai înainte.

Canonizata Jeanne D’Arc (dar ea nu era o feministă, ci acţiona ca un erou) şi alte (puţine) personaje mai rămân a fi considerate eroine în chiar sensul prim al cuvântului. Viaţa eroinei este scurtă, mai scurtă decât a eroului. Jeanne D’Arc, eroină corespunzând conceptului, se jertfeşte fecioară. Cât de incitantă ar fi viaţa ei în afara câmpului de bătălie? O vedeţi soţie şi mamă pe Jeanne D’Arc? Ar mai fi interesant acest personaj? Dar Julieta?

În literatură, în teatru, iubirea, căsătoria, familia, făceau necesară prezenţa femeii „pe scenă”, să zicem. Este vorba despre cadrul domestic, dar eroina era, cu puţine excepţii, exclusă din lumea publică, respectiv nu se putea desfăşura pe planuri care ar fi stârnit conflicte de anvergură.

În timpurile mai apropiate de noi, conceptul de eroism a suferit schimbări succesive. Ba, chiar, se vorbeşte despre sfârşitul eroismului în literatură, nu în cotidian.

Eroinele de pe scenă sunt puternice sau nu, ele luptă adeseori cu lumea lor interioară, cu propriile inhibiţii, cu avatarurile dezinhibării lor, dar corespund în foarte mică măsură conceptului de eroism.

Cu fiecare roman sau piesă de teatru survine o nouă redefinire a eroinei.

Derutant, vine şi Domnul Gustave Flaubert să afirme: „ Madame Bovary c’est moi!” Noi ce să mai credem despre eroine?

Nu mai există un stereotip pentru eroism, nici o formulă pentru curaj. Bravura în situaţii de criză, literar vorbind, capătă actualizări absolut individuale şi individualiste. Atunci unde rămâne eroismul?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu